Teoria lecției: Funcții de forma f(x) = ax + b
Ce este o funcție de forma f(x) = ax + b
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −1 și 8 și y între −2 și 26; graficul funcției f(x) = 2,5·x + 5.
Fie a, b ∈ ℝ, fixate, și D ⊆ ℝ (la noi, un interval sau o mulțime finită).
f : D → ℝ, f(x) = a · x + b
Cum le recunoști
f(x) = 3x − 5
da: a = 3, b = −5
g(x) = −x
da: a = −1, b = 0 (termenul liber lipsește)
h(x) = 7
da: a = 0, b = 7 (funcție constantă)
k(x) = 4 − 2x
da: a = −2, b = 4 (scris altfel: 4 − 2x = −2x + 4)
p(x) = x²
nu: x este ridicat la pătrat
q(x) = 1/x
nu: x este la numitor
din Noțiunea 1
Valorile funcției
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 6 și y între −9 și 11; graficul funcției f(x) = 3x − 5; punctele (2, 1) (2; 1); dreapta verticală x = 2.
| x | −1 | 0 | 1 | 2 |
|---|---|---|---|---|
| f(x) = 3x − 5 | −8 | −5 | −2 | 1 |
f(x₀) = a · x₀ + b
numărul negativ intră între paranteze
tabel cu pas 1: f(x + 1) − f(x) = a
din Noțiunea 2
Graficul este o dreaptă; testul punctului
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 5 și y între −7 și 6; graficul funcției f(x) = 3x − 5; punctele A(0, −5) (0; −5), B(2, 1) (2; 1), C(3, 4) (3; 4).
Reprezentarea geometrică a graficului
funcției f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b
este o dreaptă.
M(x₀, y₀) ∈ Gf ⇔ f(x₀) = y₀
din Noțiunea 2
Rolul lui a și b
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 6 și y între −2 și 10; graficul funcției f(x) = −2x + 8; punctele (0, 8) (0; 8).
b = f(0): dreapta taie Oy în (0, b)
a > 0 urcă · a < 0 coboară · a = 0 orizontală
b = 0, a ≠ 0: f(x) = ax, mărimi direct proporționale, prin O
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −1 și 4 și y între −2 și 14; graficul funcției f(x) = 4x.
din Noțiunea 2
Tăieturile cu axele; domeniul
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 6 și y între −2 și 10; graficul funcției f(x) = −2x + 8; punctele (0, 8) (0; 8), (4, 0) (4; 0); un triunghi cu axele.
Gf = {(x, ax + b) | x ∈ D}
ℝ → dreaptă; interval → segment / semidreaptă; capăt exclus ○
mulțime finită → puncte, fără riglă
din Noțiunea 3
Funcția din două puncte; lecturi grafice
(p, q) ∈ Gf → a · p + b = q
două puncte → sistem → a, b (scazi ecuațiile)
f(0) = k sau tăietura cu Oy în (0, k) → b = k
taie Ox în (p, 0) → a · p + b = 0
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 4 și y între −5 și 5; graficul funcției f(x) = 2x − 2, cu domeniul [-1; 3]; punctele (2, 2) (2; 2); dreapta verticală x = 2; dreapta orizontală y = 2.
din Noțiunea 3
Două grafice se întâlnesc; trei puncte în linie
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −2 și 6 și y între −1 și 12; graficul funcției f(x) = 2x + 3; graficul funcției g(x) = −x + 9; punctele (2, 7) (2; 7).
f(x) = g(x) → x; apoi y = f(x); răspunsul: (x, y)
punctul comun = soluția sistemului
același a, b diferiți: paralele
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −1 și 7 și y între −1 și 15; graficul funcției f(x) = 2x + 3; punctele A (0; 3), B (2; 7), C (5; 13).
din Noțiunea 4
Funcția ca model; drumul lecției
valoarea de pornire → b
schimbarea pe unitate → a
variabila (timp, km, bucăți) → x
ce vrei să afli → f(x)
Desen interactiv: în planul xOy, cu x între −1 și 12 și y între −2 și 34; graficul funcției f(x) = 2,5·x + 5; punctele (10, 30) (10; 30); dreapta verticală x = 10.
Tot drumul, într-o privire
1. Valorile funcției: pui un număr în locul lui x; în tabelul cu pas 1, valorile sar mereu cu a
2. Graficul e o dreaptă: două puncte, testul punctului, ce fac a și b, tăieturile cu axele, domeniul
3. Drumul invers: din două puncte sau din condiții scoți formula; citești desenul; punctul comun; coliniare
4. Funcția ca model: situația devine f(x) = ax + b, cu domeniul și unitatea luate din viață
Grila lecției 11
Grila nu se notează. Toate: ideile s-au legat.